joi, 7 aprilie 2011

Cum a inceput totul

Era luna februarie a anului 2009. Parintii mei au aflat ca in familia lor voi veni eu. Au fost foarte surprinsi. Ma doreau foarte mult dar nu prea erau hotarati. Asa ca Doamne Doamne le-a dat un mic ajutor. Surioara mea Maria nu stia ce se intampla, doar ca undeva in burtica lui mami este un "surior". Asa spunea ea. Am fost si sunt un mare luptator. Nimic nu a stat in fata dorintei mele de a ma naste, nici stresul acumulat de mami la aflarea vesti ca avea toxoplasmoza, desi s-a dovedit ca rezultatul analizei initiale era eronat, nici triplu test care indica posibilitatea de a avea Sindrom Down, iar dl doctor Niculescu Mihnea de la Spitalul Polizu nu a vrut sa tina cont de asta. Mami a avut mare grija de mine , s-a alimentat sanatos, a luat vitamine, asa ca atunci cand m-am nascut am fost un mare urias: am avut 56 cm si 4.950 kg. Intalnirea cu mamica a fost speciala. Ea m-a sarutat pe obraz iar eu am inceput sa tip ca nu vroiam sa ma desparta de ea. Tati era in culmea fericirii. Totul era minunat.. Acasa ma astepta surioara mea care bineinteles ca a  avut grija sa ma studieze in amanunt. Era un pic geloasa, dar cu timpul s-a obisnuit cu mine. Eu sunt un copil cumintel , un inger asa cum imi spune mami. 
Si timpul a trecut, cu luna de luna am crescut mai mare si am invatat sa merg, acum chiar alerg si merg si cu spatele. Cu mancarea e o alta poveste. De-abia la 9 luni am invatat sa mananc cu lingurita, pana atunci eu mancand numai cu biberonul, ca de, era mai usor. Sunt un mare rasfatat, recunosc. 
Cand am implinit un an am avut o mare petrecere si mi-am ales de pe tavita termometrul, cartea, cheile de la masina, banii si verigheta. Mami zice ca voi fii doctor.
Pe masura ce cresteam mami a vazut ca e ceva in neregula cu mine. Nu raspund cand ma striga, nu intorc capul atunci cand intra cineva in camera, nu ma joc cu copiii si uneori privesc in gol. Imi place Bebe tv desi  acum nu mai am voie sa ma mai uit. Inca de la 1 an si 3 luni a spus tuturor ca e ceva in neregula cu mine si nimeni nu a crezut-o. Pana la urma doctorita mea pediatra a hotarat ca trebuie sa mergem la un doctor specialist iar continuarea o stiti.