Un nou blog

Cu ajutorul prietenului nostru Mihai, avem un nou blog : http://www.mihailioan.info/

 Va asteptam cu drag!

Un baietel ascultator

Astazi am uimit-o pe mami. Dupa 2 ore de terapie am iesit in parc. Si ce credeti, stiu sa ma dau singur in leagan. Si am mai facut un lucru bun, o privesc aproape tot timpul pe mami, acum realizez ca nu este doar o poza , nu este doar cea la care apelez cand imi este foame sau sete. Iar azi pentru prima data dupa luni bune am vazut in ochii ei lacrimi de fericire. Nu degeaba vreau eu in bratele ei tot timpul, nu degeaba sunt eu un mare rasfatat si incerc, asa mic cum sunt, sa o cuprind cu manutele. Mai am un drum lung in fata dar terapeutele mele ma lauda ca sunt cuminte si incerc sa fac totul cum ar trebui. Sa-mi tineti pumnii!

?

Pe zi ce trece si eu si mami ne simtim mai marginalizati. Majoritatea celor care ne cunosc ne evita ,  nici macar nu mai intreaba ce fac, daca suntem pe strada trec mai departe de parca nici nu am exista. Putine persoane au ramas alaturi de noi inca de la inceput.. Mihai, fara de care mami nu s--ar fi descurcat pe acest blog si caruia ii multumim. A aparut si Ioana, cea cu care lucrez de 3 ori pe saptamana si de care sunt indragostit. Azi am cam suparat-o, nu am dormit bine azi noapte si am fost foarte obosit. Se mai intampla, noroc ca mami este alaturi de mine si tocmai de aceea eu sunt in permanenta in preajma ei. Nu aruncati cu pietre in noi. Suntem la fel ca voi toti doar ca eu am ceva probleme de sanatate care nu au cum sa va afecteze pe voi. Rugati-va in fiecare zi pentru sanatatea voastra si a familiilor voastre, pentru ca fara sanatate nimic nu are sens.

Lectii si iar lectii

Ieri am fost la homeopat si la coordonatoarea mea de programe si sunt fericit. Doamna a spus ca nu trebuie sa stau cate o ora pe scaunel. Am 10 programe/instructiuni pe care trebuie sa le stiu la sfarsitul lunii. In fiecare zi le repet de 2 ori in cele 2 ore, dar dupa fiecare program trebuie sa ma duc sa ma joc, bineinteles tot jocuri logice, dar care imi plac. Saptamana trecuta a venit la noi o domnisoara din Campina care zicea ca ea stie multe, dar mami a verificat-o si ea nu a mai lucrat niciodata cu un copil autist. Culmea ca se arunca si la bani.

La lectii...

Nu mai reusesc sa "va scriu" in fiecare zi pentru ca sunt foarte ocupat. Am terapie cate  2 ore/zi, dar m-am obisnuit. In timpul liber nu o mai las pe mami deloc. Vreau tot timpul sa ma joc, iar la topogan sunt campion. Nu trebuie sa-mi spuna nimeni sa stau jos ca sa cobor, ci sunt foarte atent si cobor singur. Cu mancarea stau mai rau. Nu prea imi place nimic, desi mami se straduieste.

1 MAI

Sper ca ati petrecut bine azi de 1 mai. Eu am fost cu familia mea la Sala Sporturilor, unde m-am dat in leagan si in topogan. A fost foarte frumos. Mami e mandra de mine ca am inceput sa privesc si eu oamenii, nu mai sunt atat de absent. Si ma port frumos si la terapie, chiar daca stau pe scaunel la masuta timp de o ora. De saptamana viitoare voi incepe cate doua ore/zi. Voi avea zile pline, trebuie sa ajung la dl Pavel Chirila, homeopat, la Bucuresti si apoi pe vineri la coordonator de programe. Avem un program foarte intens si speram sa facem fata.

In sfarsit o veste buna

Ne-am intors de la doctor si totul este ok. Nu am nimic grav. Suntem foarte bucurosi. Mami a plans de fericire. Acum ne vom axa doar pe terapie. Sunt o minune de copil si mami mi-a dat un milion de saruturi. Si surioara mea la fel. Dumnezeu ne-a aratat inca odata ca raspunde la rugaciunile noastre

Doamne, ajuta-ne!

Suntem foarte suparati. Aseara, la baie, mami a observat ca undeva sub stern am o umflatura. A vorbit cu dna doctor Adam de la Policlinica Cina si ne asteapta maine dupa-amiaza la control. Speram sa nu fie nimic grav. Mami nu a dormit toata noaptea si nici eu nu am dormit prea bine.

Eu si surioara mea

Fie ca Sfintele Pasti sa va lumineze sufletul si casa, sa va aduca numai bucurie si sanatate, iar Dumnezeu sa va aiba in paza!

Imi este frica...

E greu, e foarte greu. A mai venit o doamna terapeut si am plans mult, cu suspine. Nu vreau sa fac nimic din ce imi cere. Mami e disperata. Incearca sa ma "smulga" din starea mea. Nu ma mai lasa sa rod carligele de rufe, nu ma mai lasa sa privesc in gol. Nu-mi convine dar daca trebuie, trebuie. Surioara mea ma asalteaza si ea. Aud doar "uita-te la mine". Si incerc sa ma uit. Nu stiu ce trebuie  sa fac, dar incerc. Sa ne tineti pumnii, avem nevoie!
Azi am implinit 1 an si 7 luni. Doamne, da-mi sanatate!

Un copil ascultator

Nu v-am mai scris ca am fost foarte ocupat. In fiecare zi am cate o ora de terapie care ma solicita la maxim. Surioara mea e in vacanta asa ca trebuie sa ma ocup si de ea. Adica unde e ea sunt si eu. Nu-i convine, protesteaza, asa ca mami are treaba. Sta tot timpul intre noi ca nu cumva sa ne batem. De fapt, ea pe mine, ca eu nu lovesc pe nimeni, sunt cuminte.

Sa aveti o zi frumoasa!

La Multi Ani tuturor sarbatoritilor zilei!

Cand ingerii plang

Ieri a fost o zi grea pentru mine. Am inceput terapia. Timp de o ora mi s-a spus sa stau pe scaunel si sa fiu atent. Am plans aproape continuu, dar am fost si laudat ca incerc sa fac ce mi se spune. Dincolo de usa mamica mea plangea si se ruga pentru mine. Suntem cu totii foarte tristi, ne dam seama ca e un drum extrem de greu care ne va solicita la maxim. Azi noapte m-am trezit la 2 si nu am putut sa mai adorm. Tati a adormit cu mine pe picioare.

Azi voi avea o alta ora de terapie. Dumnezeu sa ne ajute sa trecem cu bine peste ea.

Din nou la doctor

E o zi grea pentru mine si mamica. Azi voi merge la psihiatru pentru alta evaluare si pentru a ne viza certificatul medical de la Bucuresti. Acte, acte si iar acte. Dar mami se straduie sa le termine cat mai repede astfel incat sa ne ocupam apoi in liniste de terapie. Sa-mi tineti pumnii. Mie nu prea-mi place sa fiu scos din mediul meu. Imi place acasa unde cunosc fiecare coltisor in detaliu. Va imbratisez pe toti si va urez o zi buna!

Multumiri

Nici nu stiu cu ce sa incep. Sunt pur si simplu uimit de tot ce se intampla in jurul nostru. Mami si-a dat seama cu adevarat cine ne sprijina pe drumul nostru. Unele persoane ii spun mamei ca prin acest blog imi distrug mie viitorul si multi nu vor mai vorbi cu noi. Si ce daca. Noua nu ne pasa. Prietenii adevarati sunt cei care ne sunt aproape indiferent de problemele care le avem. Nu are de ce sa-mi fie rusine de problema pe care o am. Ce stiu este ca am alaturi de mine parinti minunati, prieteni adevarati si cand scriu asta ei stiu cine sunt. Ii multumesc Ancai pentru ca a ajutat-o pe mami sa faca acest blog desi ea nici nu ne-a vazut vreodata. Ii multumesc Mirelei, prietena mamei care desi se afla la distanta mare de noi a fost si ne este mereu alaturi. Ii multumesc iubitei mele Alina care are o mama minunata ce este alaturi de mami in orice moment. Ii multumesc si Nicoletei pentru ca are un suflet mare si se roaga pentru noi. Enumerarile ar putea continua, le multumim tuturor pentru sprijin. Le multumim si celor care ne intorc spatele pentru ca asa ne-am dat seama de prieteniile adevarate si durabile.

Tristetea din sufletul mamei...

Da, s-a dat verdictul. Medicii de la spitalul Obregia au spus: am autism atipic, tulburare de spectru autist. Mama incearca sa fie puternica pentru mine, dar eu stiu ca ea e trista. De aceea o imbratisez asa cum stiu eu cu manutele mele mici. 

Si totusi o raza de lumina i-a luminat chipul in aceasta dimineata. Cineva, un om deosbit a citit blogul meu , dl Mihai Radovicescu. Mami nu-l cunoaste si totusi dansul a facut un pas spre noi. Si noi ii multumim.

Ieri cand s-a intors de la Bucuresti mami s-a intalnit cu o asa zisa prietena care stia de problema mea, dar , in momentul cand mami a vrut sa-i vorbeasca s-a retras brusc. Se vedea ca nu ne vrea in preajma ei.  Nu avem dreptul sa judecam oamenii, numai Dumnezeu poate, dar parca e nedrept ce se intampla in jurul nostru.

Trebuie sa incep terapia, stiu ca va fii greu stiu insa ca am sa pot pentru ca o iubesc pe mami si ea ma iubeste infinit mai mult. Ea imi spune ca sunt ingerul ei si chiar daca plange mult eu nu prea pot sa o inteleg. Si taticul meu e suparat. Si surioara mea care vrea sa se joace cu mine dar eu nu prea stiu cum. 

Mami a dat ieri zeci de telefoane. O doamna minunata , dna Monica Nica, psiholog , a zis ca vrea sa lucreze cu mine, desi nimeni nu prea vrea. Dansa insa nu poate decat 4 ore pe saptamana, iar eu am nevoie de 2 ore pe zi. Cand mami a vorbit si cu alte persoane au spus ca sunt mic si nu au curaj sa lucreze cu mine. Dar eu sunt un copil bun si ascultator, nu o supar pe mami foarte mult. Speram sa gasim oameni cu suflet mare care sa ne poata ajuta in lungul nostru drum si sa reusesc sa va zambesc in fiecare zi, sa pot sa ofer dragoste din sufletul meu mic.

Cum a inceput totul

Era luna februarie a anului 2009. Parintii mei au aflat ca in familia lor voi veni eu. Au fost foarte surprinsi. Ma doreau foarte mult dar nu prea erau hotarati. Asa ca Doamne Doamne le-a dat un mic ajutor. Surioara mea Maria nu stia ce se intampla, doar ca undeva in burtica lui mami este un "surior". Asa spunea ea. Am fost si sunt un mare luptator. Nimic nu a stat in fata dorintei mele de a ma naste, nici stresul acumulat de mami la aflarea vesti ca avea toxoplasmoza, desi s-a dovedit ca rezultatul analizei initiale era eronat, nici triplu test care indica posibilitatea de a avea Sindrom Down, iar dl doctor Niculescu Mihnea de la Spitalul Polizu nu a vrut sa tina cont de asta. Mami a avut mare grija de mine , s-a alimentat sanatos, a luat vitamine, asa ca atunci cand m-am nascut am fost un mare urias: am avut 56 cm si 4.950 kg. Intalnirea cu mamica a fost speciala. Ea m-a sarutat pe obraz iar eu am inceput sa tip ca nu vroiam sa ma desparta de ea. Tati era in culmea fericirii. Totul era minunat.. Acasa ma astepta surioara mea care bineinteles ca a  avut grija sa ma studieze in amanunt. Era un pic geloasa, dar cu timpul s-a obisnuit cu mine. Eu sunt un copil cumintel , un inger asa cum imi spune mami. 

Si timpul a trecut, cu luna de luna am crescut mai mare si am invatat sa merg, acum chiar alerg si merg si cu spatele. Cu mancarea e o alta poveste. De-abia la 9 luni am invatat sa mananc cu lingurita, pana atunci eu mancand numai cu biberonul, ca de, era mai usor. Sunt un mare rasfatat, recunosc. 

Cand am implinit un an am avut o mare petrecere si mi-am ales de pe tavita termometrul, cartea, cheile de la masina, banii si verigheta. Mami zice ca voi fii doctor.

Pe masura ce cresteam mami a vazut ca e ceva in neregula cu mine. Nu raspund cand ma striga, nu intorc capul atunci cand intra cineva in camera, nu ma joc cu copiii si uneori privesc in gol. Imi place Bebe tv desi  acum nu mai am voie sa ma mai uit. Inca de la 1 an si 3 luni a spus tuturor ca e ceva in neregula cu mine si nimeni nu a crezut-o. Pana la urma doctorita mea pediatra a hotarat ca trebuie sa mergem la un doctor specialist iar continuarea o stiti.

Sa va spun despre mine

Ma numesc Mihaita. Am un an si sase luni. Sunt un copil dorit de parintii mei si asteptat cu multa dragoste. O iubesc mult pe mami, sunt in permanenta in preajma ei. Si ea ma iubeste, sunt sufletul ei .

Doar ca acum o saptamana, doamna doctor Sanda Magureanu i-a dat mamei o veste devastatoare. Am tulburari de spectru autist. Adica traiesc intr-o lume  a mea din care mama incearca cu disperare sa ma scoata. Luni si marti am fost la Bucuresti la spitalul Obregia unde mi s-au facut investigatii suplimentare iar pe 11 aprilie mi se va spune in ce stadiu a bolii  ma aflu. Va trebui sa fac terapie 2 ore/zi si apoi 4 ore/zi.