Da, s-a dat verdictul. Medicii de la spitalul Obregia au spus: am autism atipic, tulburare de spectru autist. Mama incearca sa fie puternica pentru mine, dar eu stiu ca ea e trista. De aceea o imbratisez asa cum stiu eu cu manutele mele mici.
Si totusi o raza de lumina i-a luminat chipul in aceasta dimineata. Cineva, un om deosbit a citit blogul meu , dl Mihai Radovicescu. Mami nu-l cunoaste si totusi dansul a facut un pas spre noi. Si noi ii multumim.
Ieri cand s-a intors de la Bucuresti mami s-a intalnit cu o asa zisa prietena care stia de problema mea, dar , in momentul cand mami a vrut sa-i vorbeasca s-a retras brusc. Se vedea ca nu ne vrea in preajma ei. Nu avem dreptul sa judecam oamenii, numai Dumnezeu poate, dar parca e nedrept ce se intampla in jurul nostru.
Trebuie sa incep terapia, stiu ca va fii greu stiu insa ca am sa pot pentru ca o iubesc pe mami si ea ma iubeste infinit mai mult. Ea imi spune ca sunt ingerul ei si chiar daca plange mult eu nu prea pot sa o inteleg. Si taticul meu e suparat. Si surioara mea care vrea sa se joace cu mine dar eu nu prea stiu cum.
Mami a dat ieri zeci de telefoane. O doamna minunata , dna Monica Nica, psiholog , a zis ca vrea sa lucreze cu mine, desi nimeni nu prea vrea. Dansa insa nu poate decat 4 ore pe saptamana, iar eu am nevoie de 2 ore pe zi. Cand mami a vorbit si cu alte persoane au spus ca sunt mic si nu au curaj sa lucreze cu mine. Dar eu sunt un copil bun si ascultator, nu o supar pe mami foarte mult. Speram sa gasim oameni cu suflet mare care sa ne poata ajuta in lungul nostru drum si sa reusesc sa va zambesc in fiecare zi, sa pot sa ofer dragoste din sufletul meu mic.
