Pe zi ce trece si eu si mami ne simtim mai marginalizati. Majoritatea celor care ne cunosc ne evita , nici macar nu mai intreaba ce fac, daca suntem pe strada trec mai departe de parca nici nu am exista. Putine persoane au ramas alaturi de noi inca de la inceput.. Mihai, fara de care mami nu s--ar fi descurcat pe acest blog si caruia ii multumim. A aparut si Ioana, cea cu care lucrez de 3 ori pe saptamana si de care sunt indragostit. Azi am cam suparat-o, nu am dormit bine azi noapte si am fost foarte obosit. Se mai intampla, noroc ca mami este alaturi de mine si tocmai de aceea eu sunt in permanenta in preajma ei. Nu aruncati cu pietre in noi. Suntem la fel ca voi toti doar ca eu am ceva probleme de sanatate care nu au cum sa va afecteze pe voi. Rugati-va in fiecare zi pentru sanatatea voastra si a familiilor voastre, pentru ca fara sanatate nimic nu are sens.
Trist ce se intampla cu cei din jur, scuze ca nici eu nu mai apar prea mult pe net dar stam foarte mult afara. Si am avut si laptopul stricat (iar).
RăspundețiȘtergereIntr-un fel trebuie sa ii intelegi pe cei din jur, nu stiu cum sa reactioneze, le este teama sa scormoneasca in durerea voastra, sa nu para iscoditori, in plus, chiar daca le povestesti ce progrese faceti ei nu pricep nimic, pentru ca nu stiu ce presupune autismul. Nu le iau apararea, dar eu cunosc sentimentele ambelor parti.
RăspundețiȘtergere